Trupuri de femei, priviri de bărbaţi. Sociologia sânilor goi
Jean-Claude Kaufmann
Humanitas,
Bucuresti, 2009
Sânii goi, lăsaţi pe plajă în grija soarelui, aparent, nu mai uimesc astăzi pe nimeni. Plajele abundă de corpuri din ce în ce mai dezgolite, iar ultravioletele îşi caută adăpost chiar şi acolo unde până acum câţiva ani nici nu ar fi îndrăznit să privească.
Relaţia dintre soare şi corp nu a fost dintotdeana atât de intimă. Dacă la începutul secolului trecut “cucoanele” îşi protejau albul pielii de privirea solara cu ajutorul rochiilor lungi, manusilor si a umbrelelor, la începutul acestui secol corpul este abandonat în totalitate şi cu agresivitate expunerilor solare.
Chiar dacă între sânii goi şi soare s-a creat deja o relaţie complexă, practică dezgolirii nu este atât de simplă pe cât ne-am fi aşteptat. Plaja nu se lasă niciodată toropită de soare, plaja observă tot, pe plajă nu poţi să te expui oricum. Plaja îşi ţine ochii aţintiţi asupra corpurilor expuse ca într-o vitrină de sticlă într-un muzeu cu obiecte de tot felul. Corpurile “frumoase” sunt “apreciate”, corpurile “urâte” sunt supuse unei aspre judecăţi. Sânii mari, sânii lăsaţi sau “îmbătrâniţi” atrag după sine dezaprobarea spectatorilor.
Nici practica dezgolirii nu este atât de facilă. Participantele îşi aleg cu grijă locul şi timpul înainte de a renunţa la sutienul costumului de baie, altele renunţă la sutien doar în procesul expunerii la soare, iar pentru a intra în apă îşi pun sutienul la loc.
Plaja şi corpurile sunt prinse într-un joc în care fiecare are un rol în funcţie de statutul său, jucătorii intră în acest joc abia după ce învaţă un cod pentru a putea decodifica mesajul pe care îl transmite plaja.
