marți, 1 septembrie 2009

Jocul soarelui cu sânii goi


Trupuri de femei, priviri de bărbaţi. Sociologia sânilor goi
Jean-Claude Kaufmann
Humanitas,
Bucuresti, 2009

 Sânii goi, lăsaţi pe plajă în grija soarelui, aparent, nu mai uimesc astăzi pe nimeni. Plajele abundă de corpuri din ce în ce mai dezgolite, iar ultravioletele îşi caută adăpost chiar şi acolo unde până acum câţiva ani nici nu ar fi îndrăznit să privească. 
 Relaţia dintre soare şi corp nu a fost dintotdeana atât de intimă. Dacă la începutul secolului trecut “cucoanele” îşi protejau albul pielii de privirea solara cu ajutorul rochiilor lungi, manusilor si a umbrelelor, la începutul acestui secol corpul este abandonat în totalitate şi cu agresivitate expunerilor solare. 
 Chiar dacă între sânii goi şi soare s-a creat deja o relaţie complexă, practică dezgolirii nu este atât de simplă pe cât ne-am fi aşteptat. Plaja nu se lasă niciodată toropită de soare, plaja observă tot, pe plajă nu poţi să te expui oricum. Plaja îşi ţine ochii aţintiţi asupra corpurilor expuse ca într-o vitrină de sticlă într-un muzeu cu obiecte de tot felul. Corpurile “frumoase” sunt “apreciate”, corpurile “urâte” sunt supuse unei aspre judecăţi. Sânii mari, sânii lăsaţi sau “îmbătrâniţi” atrag după sine dezaprobarea spectatorilor. 
 Nici practica dezgolirii nu este atât de facilă. Participantele îşi aleg cu grijă locul şi timpul înainte de a renunţa la sutienul costumului de baie, altele renunţă la sutien doar în procesul expunerii la soare, iar pentru a intra în apă îşi pun sutienul la loc.
 Plaja şi corpurile sunt prinse într-un joc în care fiecare are un rol în funcţie de statutul său, jucătorii intră în acest joc abia după ce învaţă un cod pentru a putea decodifica mesajul pe care îl transmite plaja.

3 comentarii:

Andrei A. spunea...

din pacate nuditatea e peste tot: la televizor, pe strada, in carti. am imbratisat-o si am acceptat-o in viata de zi cu zi ca pe un lucru firesc. iar in ceea ce priveste bronzatul, ce sa zic, se pare ca in ultimul timp s-au dublat cazurile de cancer de piele. nici soarele nu mai e cel de pe vremuri :)

stan spunea...

"pe vremuri" nu exista aceasta manie a pielii innegrite de soare sau de ultravioletele soarelui artificial. Dimpotriva, pielea arsa de soare, era un semn al saraciei, al muncii la camp. Odata cu noile tendinte consumeriste, pielea bronzata a devenit o forma de status, o forma de a comunica celorlalti posibilitatea financiara a vacantei. Dar luxul s-a "democratizat", iar vacantele au devenit o banalitate, prin urmare tendinta bronzatului incepe sa devina desueta, printr-o noua orientare catre natural, catre bio, eco etc., cert este ca in curand ne vom ascunde sub umbrele ca si "cucoanle" din interbelic :)

Andrei A. spunea...

eu cel putin vad atitia "tuciurii" zilnic in jurul meu ca mi acreste. prin urmare am hotarit sa fac tot ce-mi sta in putere pentru a ramine cit mai ... alb (ca sa respect la propriu numele de whiteman:)