joi, 19 noiembrie 2009

Intr-un pahar de Cuba Libre

Din pozitia nenascutului lumea se vede altfel. Are chip de copil ce mesteca Huba-Buba si i se lipeste balonul de nas. Sau de carusel ce se invarte mai anapoda tocmai cand iti vine sa-ti vomiti si stomacul. Inchizi ochii, iti lipesti nasul de genunchi si lasi lumea sa se invarta, sa ameteasca ea de data asta, sa-si vomite stomacul si sa razi de ea ca de "nebunul satului". Lumea s-a inecat intr-un pahar de Cuba Libre din care sorbi cate o inghititura. Cat de frumoase sunt lucrurile care-ti lipsesc si le primesti in cantitati limitate tocmai atunci cand simti ca nu mai poti.

Inchid ochii si las scaunul sa se invarta, sa ma invarta, sa ne invartim impreuna. Caruselul groazei. Nimeni nu canta mai bine Cuba Linda decat Bebo&Cigala. Citesc blogul unui scriitor de care pe vremuri eram aproape indragostita si constat ca nu e homosexual asa cum am crezut atatia ani. Inchid ochii si ajut scaunul sa-mi faca tavanul sa danseze. Intre pupile si pleoape s-au rastignit cateva imagini care se invart odata cu mine. Intr-o zi am sa ma fac mare si am sa asez in puzzle-ul asta toate piesele, am sa le pun cap la cap si atunci am sa stiu ca m-am facut mare.Pana atunci vreau sa-mi tin nasul lipit de genunchi si sa-mi imaginez ca lumea s-a inecat intr-un pahar de Cuba Libre.

2 comentarii:

airarua spunea...

drag copil, îţi dau voie să te învârţi cât vrei tu cu condiţiunea să laşi puzzle-ul ăla bucăţele. eu zic că de la învârtit te doare mai puţin capul. încearcă şi leagănul, mişcarea de înainte şi înapoi e incomparabil mai de învăţătură decât asamblatul unui puzzle.
întotdeauna mi-a fost ciudă pe formele alea care nu încăpeau decât într-o ANUMITA gaură.

stan spunea...

Cateodata simt o nevoie acuta de ordine. Imi vine sa pun toate lucrurile pe policioara lor si pe fiecare sa pun o eticheta, dar niciodata nu am rabdarea necesara sa o fac. :)))