Erau ochi.
Ochi care curgeau peste pleoape,
ochi care se revărsau peste cuvinte,
ochii nu au urechi,
îşi continuă firescul flux şi reflux.
Vorbeai,
urechile mele nu aveau urechi,
urechile aveau doar ochi.
Vorbeai.
oceanul de alge se agita.
Sirenă eram.
Culegeam scoici şi alge.
Sssssssssssssttttt!!!!!!!!
Ascultă valurile!
Valul acesta violent se răzbună,
loveşte în soare şi mă scuipă în faţă.
Duet vom fi: eu şi valul.
Îţi reverşi algele peste cuvinte.
nu ştii
între mine şi val e o legătură ancestrală.
În noaptea asta am să renasc din valuri,
fluier din val am să-mi fac
şi am să-ţi cânt un cântec de leagăn.
Salbă de spumă port
tu îţi ţii pleopa închisă.
Între val şi pleoapă îşi trăiesc agonia poeme de dor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu